WhatsApp Image 2025 08 06 at 20.01.11 1 e1754568222919

Legea nescrisă a bunului-simț juridic

WhatsApp Image 2025 08 06 at 20.01.11

Există o lege pe care nu o vei găsi în Codul civil, nici în cel penal. Nu are articole, aliniate sau norme de trimitere. Nu se invocă în fața instanței și nici nu se aplică prin hotărâri judecătorești. Dar, cu toate acestea, își face simțită prezența în fiecare gest, în fiecare decizie, în fiecare caz în care legea scrisă nu e suficientă. O putem numi, simplu: legea bunului-simț juridic.

Acea voce interioară care te face să te oprești înainte să trimiți o notificare redactată cu furie. Care îți spune că da, poate ai dreptate legală, dar nu e momentul să calci pe cineva aflat la pământ. Care îți sugerează să nu semnezi un contract dacă simți că cealaltă parte nu înțelege pe deplin consecințele. E mai mult decât empatie – e o combinație între decență, rațiune și conștiință profesională.

Dreptul fără umanitate e doar o armă

De-a lungul timpului, am întâlnit oameni care și-au dorit „să folosească legea ca pe o bâtă”. Voiau să câștige nu doar procesul, ci și răzbunarea. Nu căutau dreptate, ci satisfacția de a învinge. Problema nu era lipsa temeiului legal – aveau, deseori, acte, probe, dovezi. Problema era absența bunului-simț juridic.

Să ceri chiria restantă unei bătrâne care ți-a fost vecină 40 de ani, știind că are pensie minimă și doi nepoți în grijă? Legal – da. Uman – discutabil. Să faci apel doar pentru a prelungi un proces și a-i face viața grea părții adverse, deși știi că șansele de câștig sunt nule? Iarăși, permis de lege, dar discutabil ca principiu.

Bunul-simț juridic nu anulează regulile. Nu înseamnă să lași de la tine mereu, să nu acționezi niciodată, să fii mereu „bun” în detrimentul propriului interes. Înseamnă, însă, să alegi conștient cum aplici legea: cu cap și cu inimă.

Avocații, judecătorii și ceilalți oameni

Nu doar cetățenii ar trebui să aplice această „lege nescrisă”, ci și profesioniștii din sistemul juridic. Un avocat bun nu este cel care știe să câștige cu orice preț, ci acela care știe când să oprească lupta. Când să recomande medierea. Când să nu escaladeze un conflict. Când să nu scrie o cerere de ordonanță președințială doar pentru că poate.

Judecătorii, la rândul lor, nu decid doar în baza codurilor. În interpretarea și aplicarea legii, își aduc adesea contribuția personală: gândirea critică, echilibrul, experiența – și da, uneori și acel dram de umanitate care nu se predă la facultate.

Ce se întâmplă când dispare?

Când bunul-simț juridic dispare, rămâne un sistem rece, mecanic, inuman. Un sistem în care omul devine dosar, tragedia devine excepție procedurală, iar dreptatea – un rezultat statistic. Într-o lume în care totul e negociabil, bunul-simț rămâne printre puținele lucruri care nu ar trebui să aibă preț.

Poate nu putem impune această lege nescrisă, dar o putem cultiva. În modul în care vorbim cu oamenii care ne cer ajutorul. În felul în care ne învățăm copiii despre drepturi și obligații. În felul în care alegem să fim, dincolo de funcția, profesia sau poziția noastră: oameni.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *