Respiră Și SchimbĂ

stoica copy 2
„Respiră și schimbă” este un blog despre carieră, stres, tranziții profesionale și pauze care vindecă.
Scriu sincer, fără rețete, despre cum e să vrei altceva, dar să nu știi exact ce.
Din când în când, vei găsi și articole juridice – clare, aplicate și umane.
Dacă simți că ceva nu mai merge ca înainte, dar nu știi încă ce să schimbi, poate ai nimerit unde trebuie.

iuliana stoica2

Despre mine

Sunt jurist, dar nu vă speriați, nu judec pe nimeni… decât când trebuie.
Încă profesez în domeniu, cu toate că, uneori, sufletul meu s-ar muta definitiv într-un cort de rulotă la malul mării. Deocamdată, mă refugiez acolo doar în weekenduri, alături de soțul meu (partener de viață și de glume de aproape 25 de ani) și cățelușa noastră, Hera – o mică filozofă blănoasă care a inspirat chiar și o serie de povești de seară pentru copii.

De-a lungul timpului am fost trainer, manager, coordonator de proiecte imobiliare, om cu agende pline și planuri mari. Apoi, într-o zi, mi-am dat seama că știu să scriu e-mailuri impecabile, dar nu mai știu ce-mi place cu adevărat. Așa s-a născut „Respiră și schimbă”: din nevoia de a-mi recăpăta vocea, umorul și liniștea.

Aici vei găsi articole despre carieră, despre stresul care se insinuează în tăceri și despre curajul – uneori absurd, alteori salvator – de a face schimbări chiar și când nu ai totul clar. Scriu cu sinceritate, uneori cu ironie, întotdeauna cu sufletul pe masă. Pentru că, de fapt, blogul acesta nu e despre mine. E despre noi toți, cei care încercăm să trăim cu sens, cu întrebări și cu speranța că nu e niciodată prea târziu să ne schimbăm direcția.

Dacă ai ajuns aici, poate nu e întâmplător. Poate și tu simți că ai nevoie de o gură de aer. Atunci… respiră. Și vezi ce se întâmplă.


Blog

articole

  • Busola personală – când sufletul devine nord
    Există oameni care par să știe întotdeauna încotro merg. Nu pentru că ar avea mai mult noroc sau pentru că li se aliniază stelele mai des, ci pentru că, undeva în adâncul lor, busola personală e calibrată corect. Știu cine sunt, ce vor și ce nu mai acceptă. Iar viața, când e condusă din acest…
  • Prezumția de umanitate – o nouă abordare legală
    Există o expresie care se repetă adesea în facultățile de drept, în instanțe și în conversații cu clienții: „orice persoană se bucură de prezumția de nevinovăție”. Este un pilon de bază al justiției moderne. Dar ce-ar fi dacă, dincolo de această prezumție juridică, am construi – și am recunoaște – o alta, mai profundă și…
  • Acuzații tacite în familie: cine ascultă martorii?
    Sunt familii în care nu se spun lucruri, dar se simt. Case în care nu se ridică tonul, dar în care tăcerea e apăsătoare. Încăperi în care nimeni nu acuză direct, dar toți se simt vinovați. E o tensiune care nu are voce, dar are efecte. Se strecoară între priviri, între uși închise prea ușor,…
  • Cum alegi un nou drum fără să-ți sabotezi prezentul
    Schimbarea profesională nu începe cu o demisie. Începe cu o stare. O nemulțumire vagă. Un gând care revine mereu la final de zi: „Mai e locul meu aici?” Poate că nu ți-ai spus-o clar, dar simți că ceva s-a schimbat. Nu mai ești motivat. Nu te mai regăsești. Sau, pur și simplu, ai crescut altfel…
  • Viața profesională după 40 de ani – între reinventare și înțelepciune
    Viața profesională după 40 de ani este mai puțin despre „ce urmează” și mai mult despre „cine sunt eu acum”. Este o etapă în care experiența se amestecă cu introspecția, iar întrebările devin mai profunde, mai nuanțate. După două decenii de muncă, de construcție, de încercări și confirmări, apare un moment în care te oprești…
  • Pacea care vine când nu mai ai ce demonstra
    Mult timp, aproape toată energia mea a mers într-o singură direcție: să dovedesc că pot, că sunt bună, că merit locul în care sunt. Uneori nici nu știam exact cui voiam să demonstrez – dar sentimentul era acolo, surd, apăsător, prezent în fiecare decizie, în fiecare gest, în fiecare zi plină până la refuz. Am…